Australia si Noua Zeelanda Mount Cook / Aoraki Noua Zeelanda

Muntele Cook – Everestul Noii Zeelande

 Muntele Cook – Everestul Noii Zeelande

Cine dintre voi nu a auzit de Everest? Cel mai înalt pisc de munte de pe planetă. Vă amintiti cine a reușit pentru prima dată să ajungă în vârful lui? În 20 iulie 1919  se năștea în Auckland, în insula de nord a Noii Zeelande Edmund Percival Hillary. El a fost primul om care, alături de șerpasul nepalez Tenzing Norgay, reușea la 29 mai 1953, în cadrul celei de-a noua expediții britanice, să pună pentru prima dată piciorul la 8.848 metri altitudine pe vârful Everest din  Himalaya.  Hillary, pasionat de mic de escalada montană, a reușit prima sa ascensiune la doar 14 ani pe Mount Ollivier (1.933 metri altitudine), munte ce se afla in apropiere de Aoraki. Încă de atunci zona sa preferată de antrenament a devenit Parcul Național Mount Cook/Aoraki, reușind în ianuarie 1948 să cucerească peretele sudic al celui mai înalt munte din Noua Zeelandă. Escaladarea celor  3.724 metri altitudine cat are Mount Cook a fost un foarte bun antrenament pentru cucerirea Everestului.

 Aoraki – perforatorul de nori

Unul dintre momentele importante a  fost anul 1768 atunci când James Cook părăsea Anglia indreptandu-se spre actuala zona a Australiei și Noii Zeelande în cadrul primei sale expediții. El reușește pentru prima dată să înconjoare în totalitate insulele Noii Zeelande, dar nu ajunge să debarce sau să treacă prin zona muntelui Aoraki.  În 1851 căpitanul Stokes de pe vasul HMS Acheron ajunge în zona și da numele de Mount Cook (după numele celebrul explorator) muntelui cunoscut de populația maori sub numele de Aoraki.  Denumirea în maora înseamnă “perforatorul de nori“  datorită vârfului său inconjurat aproape permanent de nori. Recunoașterea numelui original prin introducere în denumire oficială are loc abia în 1998 cand  numele se schimba in Mountcook/Aoraki.  Prima ascensiune reușită  a muntelui a avut loc în ziua de Crăciun a anului 1894 și se datorează lui Jack Clarke, Tom Fyfe și George Graham, iar prima femeie ce ajunge pe vârf a fost australianca Freda du Faur în 1910.

 Parcul Național Mount Cook /Aoraki

Zonă protejată încă din 1887 și declarată parc național din octombrie 1953, Mount Cook/Aoraki Național Park se întinde pe aproximativ 722 km pătrați in partea sudică a Alpilor Noii Zeelande. Nu  mai puțin de 40% din suprafață  este acoperită de ghețari. Din cele 20 de vârfuri de peste 3.000 metri din Noua Zeelandă doar Mt. Aspiring nu se află în acest parc național. Cele mai cunoscute vârfuri sunt: Mt.Tasman, Mt.Hicks, Mt.Elie de Beaumont, Mt.Sefton,Mt. Cook. 8 din 12 cei mai mari ghețari din Noua Zeelanda sunt de asemeni în acest parc. Tasman, Hooker, Murchison si Mueller din partea centrala a parcului se scurg în Tasman River  si apoi in Pukaki Lake. Zona de nord este mai greu accesibilă. Există  si aici o serie de ghețari (Goodley, Maud, Classen, Grey) ce se scurg către Goodley River și acesta mai departe în Tekapo Lake. Muntele Cook face parte din Te Wahipounamu, zona naturală protejată  și declarată World Heritage Site inca din 1990, zona ce cuprinde nu  mai puțin de 4 parcuri naționale (Fiordland, Mt.Aspiring, Westland și Mt.Cook ).

 Activități în zonă

Prima șosea modernă în zonă, State Highway 80, ce șerpuiește pe malul vestic  al lacului Pukaki și se termină la Mount Cook Village apare abia în 1975 și îmbunătățește considerabil accesul în zonă. Poți alege dintr-o serie întreagă de activități. Trekking de 3-4 ore în Hooker Valley cu treceri spectaculoase peste o serie de poduri pe cabluri și puncte de belvedere senzationale. Poți sa survolezi parcul cu elicopterul și sa aterizezi in zăpadă pe muntele Cook (https://www.helicopter.co.nz/). Dacă urmezi drumul  spre campingul White Hourse Hill și  apoi pînă la parcarea de lângă lacul Tasman, poți alege să faci kayaking sau o plimbare cu barca pe lac, trekking pînă și/sau în interiorul Tasman Glacier (cel mai lung ghețar din Nouă Zeelanda -27 km lungime). Locația este cunoscută pentru celebrarea de nunți, urmărirea perușilor de munte ( specie de papagali )  sau pentru observarea bolții cerești pe timpul nopții cu ajutorul telescopului. Dacă ești alpinist cu ceva experienta poți să îți încerci cu siguranță abilitățile în zona. Regiunea bazinului Mackenzie este recunoscută la nivel mondial ca una dintre cele mai bune baze de antrenament pentru cățărători. Cine știe? Poate ajungeti si dumneavoastră să cuceriți Everestul 🙂 .

 Lacurile Pukaki și Tekapo

Cele mai mari lacuri din zona care sunt accesibile de pe șosea sunt Tekapo cu o suprafață de 83 km pătrați  și  fratele lui mai mare Pukaki de 178,7 km pătrați. Culoarea lor ireală albastru-turcoaz se datorează apelor ce vin din topirea ghețarilor. Aceștia erodează roca muntelui și  apoi se scurg în râuri ce capata o culoare gri, albăstruie sau alb lăptos. Când aceste ape ajung în lacuri culoarea lor devine albăstrui-turcoaz.  Pe malul lacului Tekapo nu ratați “Church of the Good Shepard”, prima biserică construită în Bazinul Mackenzie în 1935  și cea mai fotografiată biserică din țară.

Vă las în continuare să vă bucurați de un adevărat spectacol al naturii. Culorile ireale ale lacurilor imi vor rămâne pe vecie intipărite pe retină.  Aterizarea in zăpadă cu elicopterul a fost momentul memorabil al vizitei mele in zona. Filme cu aceste evenimente gasiti in contul de YoutubeNu uitați că mă găsiți și pe Facebook  sau Instagram .

Daca vrei sa vezi toate tarile si locurile unde am reusit sa ajung intra aici.

No Comments Found

Leave a Reply