Mânăstiri armene în prima țară creștină (I)

În Armenia, supranumită “land of churches” cu aproape 4.000 de mânăstiri și biserici , 95 % dintre locuitori sunt creștini. Religia creștină este introdusă în zonă încă din secolul unu de către Bartolomeu și Iuda Tadeul , doi dintre cei 12 apostoli ai lui Isus. Armenia este prima țară, care a declarat crestinis-mul religie de stat în anul 301. Regele Tiridates al III lea a fost convertit atunci la creștinism de către Grigore Iluminatorul.

Puțină istorie

Adoptarea creștinismului în Armenia se face în primă fază pentru a sfida dinastia Sasanidă – imperiul neo- persan al iranienilor. Grigore Iluminatorul devine primul catholicos – șef al biserici armene. În anul 405 Maesrop Mashtots traduce pentru prima dată Biblia în limba armeană.  El este considerat și inventatorul alfabetului armean, alfabet fără de care această carte nu ar fi dăinuit peste veacuri. Al patrulea sinod ecumenic, care a avut loc în 451 în Chalcedon, proclamă diofizismul (natura divină și umană a lui Isus), condamnând în același timp monofizismul. Acesta era predominant în zona Armeniei și el propovăduia doar natură divină a Mântuitorului. Ruptura are loc în anul 506 în urma Sinodului din orașul Dvin. Atunci are loc separarea bisericii din Georgia, Armenia și Albania Caucaziană (teritoriul de astăzi al Dagestanului și parte din Azerbaidjan) în ceea ce va fi ulterior Biserica Ortodoxă Orientală.

 Catedrala din Etchmiadzin

Situată la 20 de kilometri de capitala Yerevan și considerată prima catedrală construită din lume, “Biserica Mama” apare în anii 301-303 pe locul unui centru păgân. Atunci când se află în Vagarshapat, vechea capitală a țării, Grigore Iluminatorul are o viziune în care Isus coboară pe pământ și îl strivește cu un ciocan. Această întâmplare îl determină să construiască Catedrala Armeniei și să redenumească orașul Etchimiadzin – “locul coborârii singurului născut”. Centrul actual al catedralei apare în 483-484 sub îndrumarea lui Vahan Mamikonian – guvernatorul persan al Armeniei din acea perioada. Un moment important este anul 1604, atunci când  șahul iranian Abbas I, în urmă războiului cu Imperiul Otoman, cucerește această regiune. El deportează aproape 350.000 de armeni către Iran și jefuiește de relicve catedrala de la Etchmiadzin. Mâna lui Grigore Iluminatorul ajunge astfel în New Julfa, cartierul armenesc din Ishfahan.

Catedrala are formă de cruce, cu o cupola centrală sprijinită pe 4 stâlpi și 4 aripi, semicirculare la interior și poligonale la exterior. Catedralei intiale i se adaugă sarcristia în est în 1868 și trece printr-o serie de restaurări în 1441, 1955 (cu banii din diaspora) și 2012. Pe peretele nordic sunt sculpturi cu Apostolul Pavel și Sfanta Tecla, care datează din anii 302-325.  Aici este astăzi centrul spiritual și administrativ al bisericii armene și locul unde stă Karekin II, Chatholicos-ul suprem.

În muzeele de aici se găsesc o serie de relicve importante creștine: frag-mente din Arca lui Noe și Sulița Sfânta, moaște ale lui Ion Botezătorul și ale altor impotanti sfinți creștini. O vreme este centru pentru refugiații armeni în urma genocidului din Turcia. Aproape 70.000 de refugiați își găsesc adă-postul în zonă. Site Unesco din anul 2000, locul a fost vizitat de o serie de personalități importante ale vremii: Papa Ioan Paul II, Bartolomeu I al Constantinopolului, Kiril al Moscovei, Papa Francisc, Vladimir Putin, Jacques Chirac, Emanuel Sarkozy, Angela Merkel, Prințul Charles sau Emil Constantinescu.

Complexul Mănăstirii Haghpat

 A fost fondată de regina Khosrovanuysh, soția regelui Ashot III, probabil în jurul anului 976, în același timp cu mănăstirea Sanahin din apropiere. Situ-ată la jumătatea unui deal, pentru protecție dar și ca răspuns la smerenia monahală, locul oferă o panoramă superbă spre valea râului Debed și spre vârful de peste râu, care are 2500 metri altitudine. Mânăstirile de aici, din nordul Armeniei, sunt înconjurate de sate și nu sunt izolate asemeni celor din restul țării.  Capodoperă a arhitecturii religioase și centru important de învățare în Evul Mediu, complexul a fost declarat site Unesco în 1996.

Principalele clădiri ale complexului sunt :

– Catedrala Surb Nishan – construită între 976-991 de regele Smbat al II lea. Arhitectura este tipic armeană de secol 10, cu o cupolă sprijinită pe 4 stâlpi și pe zidurile laterale.  Fii fondatorului apar într-un basorelief pe partea estică, pe fațada sudică fiind o frescă a lui Isus;

–  o biserică mică- Sf.Grigor din 1005. 2 capele laterale au fost adăugate bisericii originale;

– câteva adăugiri din secolul 13: capela Astvatsatsin, un scriptorium (loc de scris ), o sală de mese și clopotnița independentă de 3 etaje (1245);

– khachkar-ul (cruce de piatră armeană) Amenaprkich (care înseamnă  “Mântuitorul”) și care este în picioare din anul 1273.

Mânăstirea Goshavank

Vank înseamnă mânăstire în limba armeană și Goshavank este mânăstirea lui Gosh. Mkhitar Gosh a fost om de stat, de știință, autorul primului cod cri-minalist și autor de numeroase fabule și parabole. El a fost cel care alături de discipolul sau Hovhannes a ajutat  în secolul 12-13 la reconstrucția mânăstirii numită anterior Nor Getik, distrusă de cutremurul din 1188. Înființează aici și o școală, unul dintre discipolii săi fiind autorul primei istorii a Armeniei. Pentru meritele sale complexul a fost redenumit Goshavank.

Principalele clădiri din complex sunt:

– St. Astvatsatsin – biserica principala cu 4 anexe în colțurile crucii centrale. Gavitul ei are decorațiuni superbe: sculpturi de cruci, păsări, figuri de călugări;

– Biserica Sfântul Grigore;

– Biserica Grigor Lusavorich – extravagantă în decorațiuni. Construită între 1237-1241 de prințul Grigor –Tkha;

– Turnul clopotniței – construit peste biblioteca (1291);

– Școala și Capela Hripsime;

Cel mai interesant khachkars se numește Pavgos (1291) și a primit numele de la sculptorul sau. Complexul nu are ziduri de apărare și toate clădirile sunt lipite. Excepție face capela Hripsime de pe dealul opus.

Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram . 

Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici.

A doua parte din acest articol o găsești aici.