În urma Consiliului de la Chalcedon din 451, adepții monofizismului, cei ce cred doar în natura divină a lui Isus, se grupează în cadrul Bisericii Ortodoxe Orientale. În componența ei intră șase biserici: Coptă din Alexandria, Syriac of Antioch, Armenian Apostolic Church, Ethiopian Orthodox, Eritreean Orthodox Tewahedo Church, Melankara Orthodox Syrian Church (Kerala-India). Adepții ei sunt răspândiți în mai multe țări: Egipt, Ethiopia, Eritreea, Siria, India, Armenia. Se ghidează după 3 rituri principale : armean, vest sirian (India) și alexandrian (copt, Eritrea, Ethiopia).
Arhitectura bisericilor armene
Caracteristicile principale ale arhitecturii bisericilor armene sunt următoarele:
– cupole conice, care amintesc de Muntele Ararat;
– accent pe verticalitate, de obicei înălțimea depășind lungimea bisericilor;
– accentuarea verticalității prin ferestre înalte și înguste;
– folosirea intensă a arcadelor pentru susținerea cupolelor, tavanelor dar și a pereților;
– acoperișuri ce se intersectează pentru a sprijini cupola;
– decorarea cu sculpturi a pereților exteriori;
– aproape întodeauna sunt construite din piatră: tuf vulcanic sau bazalt;
– elementul distinctiv îl reprezintă khachkar-urile. Sunt stele memoriale sculptate, purtând în principal o cruce dar și motive suplimentare: rozete, împletituri, motive botanice, etc.
Mânăstirea Geghard
Complexul monahal a fost inițial fondat de Grigore Iluminatorul pe locul unui izvor sacru dintr-o peșteră. De aici provine și numele inițial: Ayrivank- mânăstirea peșterii. Numele actual Geghardavank – mânăstirea suliței i se trage de la Sfânta Sulița, ceea ce l-a străpuns pe Isus când era răstignit pe cruce. Sulița a fost adusă aici de apostolul Thaddeus și acum se alfă în tezaurul de la Etchmiadzin. Numită și mânăstirea celor 7 biserici sau mânăstirea celor 40 de altare, Geghard reprezintă astăzi un important loc de pelerinaj pentru creștinii armeni. Meterezele construite în secolele 12-13 protejează mânăstirea pe trei laturi, ultima latură fiind stânca muntelui. Peste 20 de spații variate ca formă și dimensiuni au fost săpate în roca masivă, servind drept mici capele cu altar, spații de odihnă sau spații de locuit pentru călugări. Întreaga zonă este ornată cu khakchars – stele tăiate în stancă în memoria celor morți sau a donatorilor.
Biserica principală a fost construită în 1215 în timpul frațiilor Zakare și Ivana. Aceștia erau generali ai reginei Tamar a Georgiei și au eliberat această regiune de sub turci. Prințul Proshyans este cel care a construit structurile din peșteri și tot el este cel care i-a adus mânăstirii faima bine-meritată. Stema familiei care are un vultur cu un miel în gheare o să o găsiți sculptată aici în piatră. Locul a fost mormânt pentru o serie de membrii ai familiei Proshyans.
Clădirile complexului Geghard
Clădirile principale din complex sunt:
– Biserica principală – Katoghike, construită în 1215 în formă de cruce. Fațada sudică este bogat ornată cu sculpturi de porumbei, frunze de vită de vie, un leu care atacă un bou (simbolul puterii prințului), rozete, măști umane, capete de animale;
– Gavitul din vestul bisericii – construit între 1215 și 1225. Folosit ca sală de adunare pentru întâlniri, lecții, recepții, adăpostirea pelerinilor, ca mau-soleu și narthex. Patru coloane masive susțin cupola care are in centru o gaură, pentru lumină;
– Capela Sf.Grigore din 1177;
– Zhamanturile – adăpostesc mormintele lui Proshyan și a prinților Merik și Grigor din aceeași dinastie.
Intoarcerea la parcare se face pe un drum flancat de tarabe la care se vând pâine dulce, foi de fructe uscate (lavash), sujukh (melasă de struguri ce acoperă miezul de nucă) și diverse suveniruri. Peisajul înconjurător este spectaculos. Poziționarea între munți, în defileul râului Azat este incredibilă.
Mânăstirea Sevan
Inițial a fost construită pe malul unei mici insule de pe lacul Sevan. După drenarea artificială a lacului, din timpul lui Stalin, nivelul apei a scăzut cu 20 de metri și insula a devenit o peninsulă. Complexul este unul dintre cele mai vizitate locuri din Armenia, datorită accesibilității și pitorescului zonei Mânăstirea a fost fondată în 874 de Miriam, fica regelui Ashot I, în perioada când țara încerca să se elibereze de sub dominația arabă. Viața monahală era extrem de strictă și austeră. Aici erau trimiși călugării din Etchmiadzin care păcătuiau. În cadrul complexului sunt două biserici : Surp Arkelots (Sfinții Apostoli) și Surp Astvatsatsin (Sfânta Maică a lui Dumnezeu). Stuctura este cruciformă cu tamburi octagonali. O parte din gravituri și coloane de aici au fost mutate la Muzeul de istorie din Yerevan.
Mânăstirea Hagartsin
A fost construită între secolele 10-13 lângă Dilijan, în cea mai mare parte sub dinastia Bagratuni. Legenda spune că în zona ei au văzut un vultur care era în ascensiune, își lua zborul spre înălțime. Numele vine de la două cuvinte armene: hagh – joc și artsin – o formă de la Artsiv ce înseamnă vultur. “Mânăstirea vulturului în ascensiune“ ar fi etimologia dacă ar fi să interpretăm numele acestui complex. O renovare masivă a avut loc în 2011 cu fonduri donate de sultanul Mohammad Al-Qasimi, șeicul Sharjah-ului.
Clădirile din complex
Principalele clădiri sunt:
– biserica Sf. Astvatsatsin (128) – cea mai mare clădire și dominantă. Cupola are 16 fețe și este decorată cu arce. Pe fațada estică sunt ilustrați ctitorii, doi bărbați în ținută de călugări care țin în mână macheta bisericii. Gavitul acestei biserici este din păcate aproape distrus;
– biserica Sf.Grigore – cea mai veche biserică și în gavitul căreia se află un stâlp interesant. Aceasta avea o ascunzătoare secretă folosită pentru odoare atunci când mânăstirea era atacată;
– biserica Sf. Stephanos (1244);
– mormintele Bagratuni – câțiva reprezentanți ai dinastiei sunt îngropați aici;
– reflectoriul – spațiu folosit acum pentru recepții, căsătorii sau botezuri.
Alte mânăstiri renumite pe care aș fi vrut să le vizitez, dacă aveam mai mult timp la dispoziție sunt: Tatev, Khor Virap, Sanahin, Noravank, Hovhannavank, Makravank, Kecharis.
Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram .
Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici.
Prima parte din acest articol o găsești aici.
No Comments Found