Ritualuri sub nori de tămâie: Misterele din Chichicastenango

Ritualuri sub nori de tămâie

Chichicastenango, sau simplu „Chichi”, este inima vibrantă a culturii Maya K’iche’ din Guatemala. Este  un loc unde culorile stridente ale textilelor se întâlnesc cu fumul dens de copal al ritualurilor ancestrale. Chichicastenango (cunoscut istoric sub numele de Chuvila) are o istorie fascinantă care îmbină rădăcinile civilizației Maya cu era colonială spaniolă. A ramas  până astăzi un bastion al rezistenței culturale. Înainte de cucerirea spaniolă, Chichicastenango era un centru comercial vital și o așezare importantă a poporului K’iche’ Maya. După distrugerea capitalei lor, Q’umarkaj (Utatlán), de către forțele lui Pedro de Alvarado în 1524, mulți supraviețuitori K’iche’ s-au refugiat în regiunea Chichicastenango, aducându-și cu ei tradițiile și sistemele politice.

Descoperirea „Bibliei Maya”: Popol Vuh

Unul dintre cele mai importante momente istorice pentru întreaga lume mayașă a avut loc aici. Între anii 1701 și 1703, preotul dominican Francisco Ximénez a descoperit în mânăstirea de lângă biserica locală manuscrisul Popol Vuh ( “Biblia Maya”). Această „Carte a Sfatului” relatează miturile creației, aventurile Gemenilor Eroi și istoria dinastiilor K’iche’. Ximénez a tradus manuscrisul din limba k’iche’ în spaniolă, permițând astfel conservarea celei mai importante piese de literatură indigenă din America.

 Obiective Spirituale și Culturale

     Iglesia de Santo Tomás

Aici poți vedea un amestec fascinant de catolicism și ritualuri indigene.

–Fundația: A fost ridicată direct peste o platformă a unui templu mayaș preexistent.

–Scară exterioară este adesea acoperită de fum de tămâie și flori. Construită în jurul anului 1545, este un simbol al istoriei orașului,

–Simbolism: Cele 18 (sau 20, conform unor surse) trepte de piatră care duc spre intrare reprezintă lunile din calendarul solar mayaș (Haab).

–Practica actuală: Chiar și după secole de dominație catolică, preoții mayași (chuchkajaues) continuă să folosească treptele și interiorul bisericii pentru ritualuri ancestrale cu tămâie și lumânări, un exemplu rar de coexistență religioasă pașnică.

Culorile lumânărilor folosite în ritualurile de la Biserica Santo Tomás îmbină tradițiile catolice cu cele mayașe.

Fiecare nuanță corespunde unei intenții specifice sau unei direcții cardinale conform cosmologiei Maya:

-Alb (Nord): Simbolizează purificarea, mintea, pacea și comemorarea strămoșilor.

-Roșu (Est): Reprezintă energia, dragostea, vitalitatea și protecția împotriva tristeții sau a energiilor negative.

-Galben (Sud): Este culoarea vieții și a sănătății, fiind utilizată pentru protecția forței vitale și binecuvântări.

-Negru (Vest): Deși adesea asociat cu moartea, în acest context este folosit pentru a arde spiritele rele, pentru protecție și pentru a pune capăt ciclurilor negative.

-Verde: Simbolizează speranța, abundența materială, natură și prosperitatea.

-Albastru: Asociat cu cerul și apă, este folosit pentru liniște sufletească, vindecare emoțională și comunicare spirituală.

Aceste lumânări sunt adesea aprinse direct pe podeaua bisericii sau pe treptele acesteia, însoțite de rugăciuni în limba K’iche’ și fum de tămâie (copal).

     Cimitirul Colorat

Situat pe un deal, acest cimitir este faimos pentru mormintele vopsite în culori vii, fiecare nuanță având o semnificație simbolică pentru familiile decedaților. În cimitirul din Chichicastenango, culorile nu sunt alese la întâmplare; ele transformă mormintele într-un cod vizual ce reflectă statutul defunctului in cosmologia Maya. Iată semnificația celor mai folosite nuanțe:

– Alb: Simbolizează puritatea și este culoarea standard pentru mormintele copiilor sau ale persoanelor necăsătorite.

– Galben: Reprezintă soarele și energia vitală. Este culoarea destinată adesea bunicilor sau persoanelor în vârstă, sugerând protecția recoltelor și a luminii asupra familiei.

– Turcoaz / Albastru: Indică mormintele mamelor și ale femeilor în general, fiind culoarea care simbolizează speranța și protecția spiritului feminin.

– Verde: Deși mai rar, acesta reprezintă legătura cu pământul și natură. Este  adesea asociat cu tinerii sau cu speranța de reînnoire a neamului.

– Roz: Este utilizat frecvent pentru mormintele fetelor sau ale femeilor tinere, simbolizând dragostea și grația.

Acest sistem de culori este strâns legat de credința că moartea nu este un final, ci o trecere spre o altă lume care trebuie să fie la fel de vibrantă că cea a celor vii.

     Ceremonie, atmosfera, ritualul

O ceremonie în cimitirul din Chichicastenango este o experiență intensă, unde granița dintre lumea celor vii și cea a spiritelor se dizolvă în fumul de tămâie.  Spre deosebire de liniștea solemnă a cimitirelor europene, aici moartea este celebrată prin culoare și ritualuri dinamice de origine Maya K’iche’. Membrii familiilor nu vin doar să plângă, ci să comunice activ cu strămoșii prin intermediul unui „ajq’ij” (ghid spiritual sau șaman).

– Pregătirea Altarului: Ritualul începe de obicei la un altar de piatră sau direct pe treptele mormintelor. Șamanul trasează cercuri cu zahăr sau praf de cretă, simbolizând cosmosul și cele patru puncte cardinale Lonely Planet.

– Ofrandele: Se ard cantități mari de copal (rășînă de pin sacră) și lumânări de diferite culori, fiecare reprezentând o dorință: roșu pentru dragoste, negru pentru protecție împotriva vrăjilor și galben pentru recoltă.

– Elementele Sacre: Șamanul folosește adesea aguardiente (alcool local puternic) pe care îl aruncă peste foc sau mormânt pentru a „hrăni” spiritele. Nu este neobișnuit să vezi sacrificii de păsări (găini) în cadrul ceremoniilor mai complexe, sângele fiind considerat forța vitală supremă oferită zeităților.

     Piața din Chichicastenango: un spectacol al simțurilor

Piața din Chichicastenango este considerată cea mai mare și mai colorată piață în aer liber din America Centrală. Aceasta funcționează de peste 500 de ani, fiind un punct comercial strategic încă din perioada precolumbiană pentru poporul K’iche’ Maya, fiind împărțită informal pe secțiuni:

– Textile și artizanat: Celebrele huipiles (bluze brodate manual), pături colorate, măști de lemn sculptate și bijuterii din jad sau argint.

– Produse proaspete: O explozie de culori cu fructe exotice (precum rambutan sau banane locale), legume și condimente.

– Zona de animale: Se vând păsări vii, porci și alte animale domestice, de obicei spre marginea pieței.

– Flori: Vânzătoarele de flori proaspete, folosite pentru ofrande, se gasesc adesea pe treptele bisericii Santo Tomás .

– Mâncare locală: În zonele acoperite poți gusta preparate tradiționale precum tamales, atol de elote (băutură de porumb dulce) sau pan de muerto.

Când să mergi: Piața are loc doar joia și duminică. Duminică este considerată ziua cea mai animată și spirituală.

Ce să cumperi: Textile țesute manual (huipiles), măști din lemn sculptat, ceramică și bijuterii din jad.

Sfat de călătorie: Pregătește-te să negociezi (haggle), este o parte esențială a experienței locale. Pentru o perspectivă de ansamblu asupra haosului colorat, poți urcă la etajul clădirii primăriei sau la balcoanele restaurantelor din jurul pieței.

     Fructe native și emblematice. Ce tipuri de fructe găsești în această piață.

1. Avocado (Aguacate): Guatemala este unul dintre locurile de origine ale acestui fruct. Varietățile locale sunt mult mai cremoase și mari decât cele exportate.

2.Zapote (Mamey): Un fruct cu o coajă maro și aspră, dar cu un interior portocaliu intens. Are o textură similară cu dovleacul copt și un gust dulce de miere și migdale.

3.Jocote: Mici fructe rotunde, verzi sau roșii, cu un gust acrișor-dulce. Sunt extrem de populare că gustare stradală. Sunt servite adesea cu sare și lămâie sau fierte în sirop de zahăr (jocotes en miel).

4.Pitaya (Fructul Dragonului): În Guatemala, vei găși varietatea cu interior roșu intens, considerată mult mai aromată decât cea albă.

5.Granadilla: O rudă a fructului pasiunii, dar cu un înveliș portocaliu tare. Interiorul conține semințe crocante învelite într-o pulpă dulce și gelatinoasă, foarte revigorantă.

6.Nance: Fructe mici, galbene, cu un miros puternic și un gust unic, ușor fermentat. Sunt folosite adesea în băuturi sau conservate în alcool.

7.Guanábana (Soursop): Un fruct mare, verde și spinos, cu o pulpă albă, cremoasă. Are un gust ce amintește de o combinație între căpșuni, ananas și citrice.

8.Rambutan: Deși originar din Asia, este cultivat pe scară largă în regiunile de coastă, fiind vândut la fiecare colț de stradă în sezon

Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram .

Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici