De ce casele Tata Somba nu au ferestre la parter?

O incursiune în inima tribului Betammaribè Benin

Dacă ești în căutarea unei experiențe care să depășească traseele turistice clasice din Africa de Vest, regiunea muntoasă Atakora din nordul Beninului ascunde una dintre cele mai spectaculoase comori culturale ale continentului: Pays Betammaribè.

Cunoscuți etimologic drept „cei care știu să construiască”, membrii tribului Betammaribè (sau Batammariba) au transformat arhitectura într-o formă de rezistență și identitate.

Tata Somba: „Catedralele” de pământ

Punctul central al oricărei vizite sunt celebrele Tata Somba. Acestea nu sunt simple case, ci adevărate fortărețe în miniatură, construite din lut, lemn și paie.

–  Structura: Majoritatea au două etaje. Parterul este rezervat animalelor și spiritelor strămoșilor (altarele voodoo sunt adesea plasate la intrare), în timp ce etajul superior este destinat locuirii, depozitării cerealelor și uscării recoltei.

–  Rol istoric: Design-ul de castel a evoluat ca o formă de apărare împotriva raidurilor pentru sclavi din secolul al XVIII-lea.

Tradiții și credințe

Membrii tribului sunt animiști convinși. Viața lor este guvernată de respectul pentru natură și strămoși.

–  Etimologie: În timp ce în Benin sunt numiți Betammaribè, frații lor de peste graniță, din Togo, sunt cunoscuți sub numele de Tamberma.

– Peisajul cultural: Regiunea face parte din patrimoniul mondial UNESCO (Koutammakou), fiind recunoscută pentru armonia perfectă dintre om și mediul înconjurător.

Sfaturi practice pentru călători

– Cum ajungi: Cele mai bune puncte de plecare sunt orașele Natitingou sau Boukoumbé. Poți închiria un ghid local (esențial pentru a respecta eticheta culturală) sau o motocicletă pentru a explora satele răsfirate. 

– Când să mergi: Sezonul uscat (noiembrie – martie) este ideal, deoarece drumurile sunt accesibile, iar cerul este senin.

– Etichetă: Cere întotdeauna permisiunea înainte de a fotografia oamenii sau interiorul unei tata. O mică donație sau un cadou pentru comunitate este întotdeauna apreciat.

Vizitarea tribului Betammaribè nu este doar o lecție de istorie vie, ci o experiență care te îndeamnă să regândești conceptul de „acasă” și „sustenabilitate”.

Casele Tata Somba

Casele Tata Somba (numite local Takyenta) reprezintă una dintre cele mai ingenioase forme de arhitectură vernaculară din Africa, fiind recunoscute de UNESCO ca un simbol al armoniei dintre om, natură și spiritualitate. Iată detalii aprofundate despre structura și semnificația acestora:

1. Compartimentarea pe verticală

O tata funcționează ca un organism viu, fiecare nivel având un rol precis:

– Parterul (Lumea de Jos): Este un spațiu întunecat și răcoros. Aici sunt adăpostite animalele pe timpul nopții pentru a fi protejate de prădători. Tot aici se află altarele dedicate strămoșilor și spiritelor protectoare, precum și o bucătărie folosită în principal în sezonul ploios.

– Etajul Intermediar: Unele structuri includ un mic nivel pentru depozitarea uneltelor sau a lemnelor de foc.

– Terasa Superioară (Lumea de Sus): Este centrul vieții de familie. Aici se află dormitoarele (mici turnuri cu acoperiș conic din paie) și grânarele. Terasa este folosită pentru uscarea cerealelor și pentru dormit în nopțile foarte calde.

2. Tehnica de construcție și materiale

Membrii tribului Batammariba sunt supranumiți „arhitecții pământului” datorită măiestriei lor:

– Materiale: Se folosește un amestec de lut, paie și balegă de vacă, care creează o masă termică excelentă, menținând interiorul răcoros ziua și cald noaptea. 

– Impermeabilizare: Pereții sunt adesea acoperiți cu un lac natural extras din fructul arborelui néré, care protejează lutul de eroziunea cauzată de ploi.

– Securitate: Ușile de acces în dormitoare sunt extrem de mici, obligând persoana care intră să se aplece sau să se târască, o măsură istorică de protecție împotriva inamicilor.

3. Simbolism și ritualuri

Fiecare element al casei are o încărcătură spirituală:

– Alegerea locului: Tradiția spune că un tânăr își alege locul noii case trăgând cu arcul din balconul tatălui său, acolo unde cade săgeata se va ridica noua tata.

– Protecția spirituală: În fața intrării se află movile de lut numite fetișuri, care reprezintă spiritele strămoșilor și au rolul de a proteja familia de ghinion sau spirite rele.

4. Unde le poți vedea?

– Exemplare autentice se găsesc în satele din jurul localității Boukoumbé (Benin) și în regiunea Koutammakou (Togo), unde peisajul cultural este protejat.

Semnificația cicatricilor ritualice

Cicatricile faciale și corporale nu sunt doar estetice, ci reprezintă un „buletin de identitate” vizibil:

– Apartenența la clan: Modelele geometrice complexe indică exact din ce familie sau grup face parte persoana respectivă.

– Arhitectura corpului: Există o legătură directă între cicatrici și casă. Modelele liniare de pe pereții exteriori ai unei tata (numite litatoli) sunt identice cu cele de pe spatele sau fața membrilor familiei. Se crede că acest lucru „insuflă viață” casei și o protejează.

– Ritual de trecere: Scarificarea se face de obicei în etape (la vârsta de 2-3 ani, apoi la pubertate). Pentru tineri, este un test de curaj și rezistență la durere, marcând trecerea către maturitate.

 – Protecție spirituală: Anumite incizii sunt menite să ofere protecție împotriva bolilor sau spiritelor rele. Cultura Betammaribè este o împletire fascinantă de ritm, rezistență și venerație pentru natură.

Iată ce face ca ritualurile și relația lor cu arborii de baobab să fie unice în lume:

1. Dansurile și ritualurile: proba de foc a maturității

Pentru acest trib, dansul nu este doar divertisment, ci o formă de comunicare cu divinitatea și o marcare a etapelor vieții.

– Ritualul „Difouani”: Este cel mai important eveniment pentru tineri. Are loc o dată la câțiva ani și marchează inițierea băieților în viața de adult. Aceștia trec prin probe de curaj și forță, purtând măști cu coarne de antilopă sau de bivol. Dansul lor este energic, mimând lupte și scene de vânătoare, menit să demonstreze comunității că sunt gata să apere satul.

– Ritualul „Dikountri”: Echivalentul pentru fete, unde accentul se pune pe reziliență și pe pregătirea pentru rolul de mamă. Acesta include adesea a doua etapă a scarificărilor ritualice.

– Dansul Tipenti: Este un dans de bucurie și celebrare, unde participanții folosesc fluiere din bambus și tobe din piele de capră. Ritmul este sacadat, iar mișcările picioarelor sunt extrem de rapide, ridicând praful din fața caselor tata.

2. Baobabul sacru: „Palatul” Spiritelor

Dacă Tata Somba este casa oamenilor, Baobabul este casa spiritelor și farmacia comunității.

– Loc de rugăciune: În fiecare sat există un baobab central considerat sacru. La baza lui se află adesea altare mici cu ofrande (mei, bere locală tchapalo sau sânge de la sacrificii). Se crede că spiritele strămoșilor locuiesc în trunchiurile acestor giganți.

– Panteonul din interior: Unii baobabi sunt atât de mari încât trunchiul lor gol este folosit ca spațiu ritualic. Batammariba cred că baobabul a fost creat pentru a oferi adăpost primilor oameni înainte ca aceștia să învețe să construiască casele de lut.

Arborele vieții (utilizare practică):

– Frunzele: Sunt uscate și transformate în pudră pentru sosuri bogate în vitamine.

– Fructul („Pâinea maimuței”): Se folosește pentru sucuri energizante

 – Coaja: Este recoltată într-un mod sustenabil pentru a face frânghii extrem de rezistente, folosite chiar și la structura acoperișurilor tata.

3. Ritualul înmormântării

Spre deosebire de cultura occidentală, moartea unui bătrân este celebrată ca o victorie. Se organizează dansuri cu măști și procesiuni colorate, deoarece se consideră că acesta s-a alăturat „Lumei de Sus” și va veghea asupra satului din spiritul unui baobab sau dintr-un altar al casei.

Luptele tradiționale

Luptele tradiționale ale tribului Betammaribè sunt un spectacol de forță brută și agilitate, fiind strâns legate de ritualurile de inițiere. Cele mai cunoscute sunt luptele Ivandri (sau Tibenti în anumite dialecte), care au loc de obicei în timpul ceremoniilor de trecere la vârsta adultă. Iată ce face aceste lupte unice:

1. Contextul ritualic (inițierea)

Luptele nu sunt simple competiții sportive, ci o probă de foc. Un tânăr nu poate deveni bărbat în ochii tribului dacă nu își demonstrează curajul în ringul de pământ din fața unei Tata Somba. Acestea au loc adesea după recoltă, când grânarele sunt pline și comunitatea are motive de sărbătoare.

2. Tehnica și stilul

– Lupta corp la corp: Spre deosebire de alte stiluri africane, luptele Somba pun mare preț pe echilibru. Scopul principal este să-ți pui adversarul la pământ (să îi atingi spatele sau umerii de sol).

– Fără arme, dar cu protecție: Luptătorii sunt de obicei la bustul gol, purtând doar o bucată de piele de animal în jurul coapselor. În trecut, unii purtau căști rudimentare sau brățări groase din piele pentru a se proteja.

– Agilitatea: Mișcările sunt explozive. Luptătorii se tachinează reciproc, executând salturi și mișcări de intimidare înainte de contactul propriu-zis.

3. Atmosfera: tobe și „fluierul de război”

Luptele sunt acompaniate de un fundal sonor hipnotic:

– Tobele mari: Ritmul devine din ce în ce mai rapid pe măsură ce lupta se încinge.

– Fluierul din os sau lemn: Este folosit pentru a anunța începutul luptei sau pentru a lăuda un învingător.

– Încurajările femeilor: Femeile din trib participă activ de pe margine, cântând și scoțând sunete specifice de bucurie (ululații) pentru a-și susține favoriții.

4. Semnificația socială

Câștigătorul unei lupte nu primește trofee de aur, ci respectul comunității și dreptul de a se căsători. Un luptător bun este considerat un protector capabil al familiei și al vitelor (principala bogăție a tribului). De asemenea, aceste lupte servesc la detensionarea eventualelor conflicte între clanuri diferite într-un mod controlat și ritualic. Iată cateva detalii despre armele lor tradiționale și faimoasele lupte cu biciul:

1. Luptele cu biciul (ritualul de rezistență)

Acestea nu sunt lupte de agresiune, ci teste de anduranță și curaj, adesea integrate în ceremoniile de inițiere sau la festivalurile post-recoltă.

– Biciul: Este confecționat de obicei din piele groasă de vită sau din ramuri de arbore flexibil, foarte rezistente.

– Desfășurarea: Doi tineri se înfruntă lovindu-se reciproc peste spate sau picioare. Regula de aur este să nu clipești și să nu arăți durere.

– Semnificația: Capacitatea de a îndura loviturile biciului fără să scoți un sunet demonstrează comunității că ești pregătit să înduri greutățile vieții și să protejezi tribul în caz de război. Cicatricile rămase după aceste lupte sunt purtate cu o mândrie imensă, fiind considerate „decorații militare” naturale.

2. Armele tradiționale de vânătoare și război

Istoric, Betammaribè au fost nevoiți să se apere de imperiile vecine și de vânătorii de sclavi, ceea ce i-a transformat în experți în arme de distanță:

– Arcul și Săgețile (Principala armă): Este arma lor emblematică. Arcurile sunt simple, din lemn local, dar săgețile sunt adesea tratate cu venin natural extras din plante sau broaște.

– Tolba pentru săgeți este făcută din piele și este purtată pe umăr

– Sulița: Folosită mai mult pentru vânătoarea de animale mari în munții Atakora.

– Cuțitul de braț: O armă scurtă, fixată pe antebraț cu o bandă de piele, pentru a fi extrasă rapid în lupte de proximitate.

– Praștia: Folosită de tineri pentru a alunga păsările din recoltele de mei, dar în trecut era o armă defensivă redutabilă.

3. Arhitectura ca armă

Nu putem vorbi de armele lor fără să menționăm că însăși casa Tata Somba este o armă defensivă:

– Orificiile de tragere: Pereții groși de lut au fante înguste prin care luptătorii puteau trage cu arcul din interior, rămânând protejați de atacatori.

– Labirintul întunecat: Intrarea joasă și parterul fără lumină erau capcane pentru inamicii care nu cunoșteau planul casei.

4. Statusul actual

Astăzi, aceste arme sunt folosite mai mult în scop ritualic și simbolic. În timpul dansurilor tradiționale, bărbații poartă arcurile și săgețile ca parte din portul festiv, amintind tuturor de istoria lor de „oameni liberi” care nu au fost niciodată cuceriți cu ușurință.

Coarnele de pe cap

Tinerele femei din tribul Betammaribè (Somba) poartă adesea coarne în timpul dansurilor ritualice, însă acest accesoriu are o semnificație profundă, legată de maturitate și statut social.

Iată de ce poartă tinerele aceste coarne:

– Ritualul de inițiere (Dikuntiri): În timpul ceremoniei de trecere la vârsta adultă, fetele poartă o diademă sau un coif împletit din paie, decorat cu scoici cauri și coarne de antilopă. Acest accesoriu semnalează întregii comunități că tânăra a devenit oficial femeie și este pregătită pentru căsătorie.
– Simbolul puterii și fertilității: Coarnele (de obicei de antilopă sau gazelă) reprezintă forța animalului și conexiunea cu natura, în timp ce scoicile cauri sunt un simbol străvechi al bogăției și fertilității.

– Conexiunea cu strămoșii: În cosmogonia lor, coarnele sunt considerate receptacule pentru spiritele strămoșilor. Purtându-le pe cap în timpul dansului, tinerele onorează linia genealogică și cer binecuvântarea spiritelor pentru noua etapă a vieții lor.

– Paralela cu arhitectura: Așa cum am menționat anterior, casa tradițională (tata) are adesea „coarne” de lut deasupra intrării. Purtarea coarnelor de către femei creează o legătură simbolică între corpul lor (văzut ca un templu al vieții) și casă (văzută ca un adăpost sacru al clanului).

Scoicile

Scoicile cauri (Cypraea moneta) sunt mult mai mult decât simple decorațiuni pe coifurile tinerelor Betammaribè; ele sunt o fereastră către istoria și spiritualitatea întregii Africi de Vest. Iată ce trebuie să știi despre ele și despre alte piese esențiale din portul lor.

Semnificația scoicilor Cauri:

– Fosta monedă: Timp de secole, aceste scoici au fost moneda oficială în Africa de Vest. Purtarea lor pe haine sau coifuri arată, simbolic, bogăția și valoarea persoanei respective.

– Simbolul feminității: Datorită formei lor, scoicile cauri sunt asociate cu feminitatea și fertilitatea. Se crede că protejează femeia însărcinată și asigură o naștere ușoară.

– Purtătoare de noroc: Sunt folosite de ghicitorii locali pentru a citi viitorul. Pe un coif de dans, ele au rolul de a atrage energiile pozitive și de a respinge „ochiul rău”.

Alte piese din portul tradițional

Pe lângă coifurile cu coarne, portul Betammaribè include elemente fascinante:

– Talismanele din piele: Bărbații și femeile poartă adesea la gât sau pe braț mici săculeți din piele care conțin versete sacre sau ierburi magice pentru protecție.

– Curelele cu clopoței: În timpul dansurilor, femeile poartă la glezne sau în jurul taliei șiraguri de clopoței metalici sau semințe uscate. Sunetul lor ritmic ajută la intrarea într-o stare de transă ușoară în timpul ritualurilor.

– Pielea de animal: În mod tradițional, șorțurile erau făcute din piele de antilopă sau de capră, prelucrată manual până devenea foarte fină. Astăzi, acestea sunt înlocuite parțial de țesături colorate, dar la ceremonii se revine la materialele ancestrale.

Bijuteriile din metal

Fierarii din trib sunt respectați ca niște magicieni. Ei creează:

– Brățări groase din bronz sau fier: Acestea au adesea modele geometrice care se regăsesc și pe pereții caselor tata.

– Inele de gleznă: Unele sunt atât de grele încât schimbă mersul femeii, oferindu-i o postură impunătoare, considerată foarte elegantă în cultura lor.

Vopseaua corporală

În timpul festivalurilor, nu doar cicatricile decorează corpul. Se folosește caolinul (un lut alb) pentru a desena simboluri pe față și brațe, reprezentând puritatea și legătura cu lumea spiritelor. Toate aceste elemente transformă o tânără care dansează într-o „operă de artă vie”, unde fiecare detaliu povestește despre strămoșii ei.

Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram .

Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici