Tierra del Fuego National Park
Este aproape de neconceput o vizită în zonă care să nu cuprindă o plimbare în parcul Național Tierra del Fuego. Situat la 11 km de Ushuaia și înființat în 15 octombrie 1960, parcul care ocupă 636 kilometri pătrați încearcă să protejeze ghețari, cascade, munți și păduri subantarctice . Sunt protejate 20 de specii de mamifere (guanaco, vulpi, iepuri, castori, muskrat) 90 de specii de păsări (gâste, rațe torrent, papagali australi, condori, albatroși, pinguini, pescăruși).
Cea mai bună variantă de a ajunge în parc este cu o excursie organizată din Ushuaia. După preluarea din oraș se merge în locul de plecare al “trenului de la capătul lumii “. Aproximativ 8 km pe sine, până la Mont Susana și apoi se continuă cu microbuzul de-a lungul șoselei naționale 3 până la capătul acesteia în Bahia Lapataia. Locul de aici este marcat cu un semn care îți amintește că te afli la doar…. 17.848 kilometri de Alaska.
Opriri aproape obligatorii trebuie să aveți la Mirador Laguna Verde și la Mirador Lago Acigami – locul unde Lago Roca prin intermediul unui râu comunică cu Golful Lapataia. La intorcere trebuie să opriți la “Oficiul Poștal de la Capătul Lumii”. A fost deschis în 1997 la inițiativa lui Carlos Lorenzo într-o clădire construită deasupra apei pe țărmul canalului Beagle. Admirați pereții acoperiți cu diferite cărți poștale în timp ce proprietarul vă pune o ștampilă pe care scrie „end of the world” . Noi am trimis și cărți poștale de aici spre casă. Au ajuns după 3 luni dar… au ajuns :).
End of World Train (Southern Fuegian Railway)
Prima cale ferată apare aici în 1902 pe o șină de lemn și făcea legătura între închisoare și pădure. Era folosită pentru a transporta materiale, piatră, nisip și mai ales lemn. În 1909-1910 se construiește actuala cale ferată, pe un ecartament îngust. Este numită inițial “trenul prizonierilor“ pentru că transporta prizonierii către exploatarea forestieră. După închi-derea închisorii în 1947 și cutremurul din 1949 care a afectat parțial șinele, aceasta este scoasă din uz în anul 1952. Abia în 1994 este reconstruită și pusă din nou în funcțiune în scop turistic. Există 4 locomotive cu abur și câteva vagoane clasice care sunt folosite. Pe drumul de 8 kilometri lungime se face o oprire de circa 15 minute pentru a vedea cascada Macarena și pentru o mică plimbare în împrejurimi.
Beagle Channel
Strâmtoarea de 240 km lungime și 5 kilometri lățime (în cel mai îngust loc) dintre Chile și Argentina. El separă Isla Grande de Tierra del Fuego de alte mici insule (Picton, Lennox, Navarino, Stewart, etc ). Și-a primit numele de la vasul britanic HMS Beagle, primul care a ajuns într-o expediție în zona între 1826-1830. Vasul a fost condus de căpitanul Robert FitzRoy și în al doilea voiaj l-a avut la bord pe celebrul biolog Charles Darwin. Pe baza observațiilor de aici acesta a scris ulterior celebra lucrare “Originea speciilor“.
Croazieră de-a lungul canalului a durat o jumătate de zi și am avut parte de o vreme extraordinară. De obicei vremea este extrem de capricioasă, iar vântul putenic poate crea extrem de multe probleme. Vasul ne-a purtat în apropierea coloniei de păsări de la Isla Pajaros, coloniei de foci de pe Isla de Los Lobos. Ulterior am mers la colonia de pinguini magelanici de pe Martillo Island.
Peisajele incredibile de pe coasta sunt dominate de Martial Mountains . Veți vedea in zonă epavele unor vase scufundate . Am reușit să ajungem și lângă “Les Enclaireurs “. Farul de 11 metri înălțime deschis în 23 decembrie 1920 este încă funcțional pe baza de energie solară și este controlat de la distanță. Cunoscut drept “farul de la capătul lumii “ foarte mulți îl confundă cu San Juan de Solvamento. Acesta se află în Insula de Los Estados și este cel descris de către Jules Verne în cartea sa.
Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram .
Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici.
Prima parte a articolului o găsești aici.
No Comments Found