Imperiul Inca
Tawantinsuyu este denumirea în limba quechua a marelui Imperiu Inca. “Pământul celor patru sferturi” sau “Imperiul celor patru direcții” ar fi traducerea exactă. Denumirea își are originea de la cele patru drumuri care ieșeau din vechiul Cuzco, capitala imperiului de la acea vreme. În vremurile de glorie, între 1438 și 1533 imperiul Inca încorpora o mare parte din America de Sud. Peru, vestul Ecuadorului, vestul și centrul-sud al Boliviei, nord-vestul Argentinei, sudul Columbiei și o mare parte din Chile intrau în componența statului. Suprafața era comparabilă cu Eurasia.
Organizare imperiu
Surprinzător este cum incașii au reușit să construiască unul dintre cele mai mari imperii din istoria umanității fără să folosească roata, animalele de povară, fierul sau oțelul și fără a avea un sistem de scriere. Cele mai importante realizări ale incasilor au fost legate de arhitectura lor monumentală. În special lucrările din piatră și rețeaua de drumuri. S-au mai remarcat prin textile fine, quipu (un sistem de evidență folosind sfori cu noduri), inovațiile din agricultură (sistemele de terase irigate) și sistemele de organizare a muncii. Imperiul a funcționat fără bani și fără piețe. Schimburile se făceau în troc. Taxele erau în “muncă pentru imperiu“.
Mărire și decădere
Sub conducerea lui Mango Capac Inca formează un mic oraș-stat numit Regatul Cusco. Expansiunea începe în 1438 sub conducerea lui Pachacuti Inca Yupaqui, cel de-al nouălea Sapa Inca (rege). De obicei fii regelui primeau armata pentru a lupta să extindă imperiul. Tupac, fiul lui Pachacuti, a reușit să cucerească imperiul Chimu, care era cu mult mai dezvoltat. Huayna Capac, fiul lui Tupac, cucerește Ecuadorul. Începând cu 1520 apar primii europeni în zonă și aduc cu ei o serie de boli care încep să se raspândească foarte repede, decimând populația băștinașă. În 1532 apare Francesco Pizzaro, trimisul Spaniei în zonă împreună cu o armată de conquistadori. Profitând de luptele pentru putere între fii lui Huayna Capac și de slăbirea imperiului, Pizzaro reușește cu doar 168 de oameni, 27 de cai și un tun să cucerească imperiul Inca. Numele a fost schimbat ulterior numele în Peru.
Religie
Principalii zei ai incasilor erau: Viracocha – creatorul; Inti – zeul soare și fiul lui Viracocha; Pachamama- zeița pământului, soția lui Viracocha și mama lui Inti. Incașii considerau că Mango Capac, întemeietorul imperiului, era fiul lui Inti, adică era fiul soarelui. Coca este o plantă sacră, magică pentru incași. Frunzele ei sunt folosite în cantități moderate pentru durerile de cap și pentru aclimatizarea la altitudini ridicate. Totodată e folosită ca ofrandă în ritualurile religioase.
Machu Picchu
Se consideră că Pachacuti ar fi construit Machu Picchu, în jurul anului 1450, ca o reședință de vară pentru familia lui. E localizată la o altitudine de 2430 metri, în provincia Urubamba deasupra Văii Sacre la aproximativ 80 de kilometri de Cusco. Până în secolul 19 nici un european nu a vizitat locul. Poate și pentru că incașii nu aveau un sistem de scriere și implicit numele sau locul nu au apărut în nici o mențiune scrisă. Numele clădirilor și folosința lor sunt date doar de arheologi pe baza dovezilor fizice descoperite în sit. Se presupune că numele era de fapt Huayna Picchu, la fel ca muntele din zonă. Construcția este în stilul clasic, incaș, cu pietre semișlefuite, așezate și îmbinate între ele fără a folosi mortar.
Etimologie
Etimologic Machu înseamnă bătrân, în vârstă, în quechua, limba vechilor inca. Pikchu este o bucată de coca zdrobită sau o piramidă. Numele de Machu Pikchu este interpretat ca “bătrânul munte”. Orașul se află într-o șa, o zonă dreaptă între doi munți: Machu Picchu și Huayna Picchu (tânăr în limba quechua). Agricultura se făcea pe terasele artificiale create în jur. Cartoful era planta cea mai cultivată. Au fost aduse și aclimatizate aici o serie de animale cum ar fi cuy – porcușorul de guineea. Se estimează că în jur de 750 de oameni trăiau în zonă. Printre ei erau muncitori temporari specializați și oameni ai clerului.
Descoperirea
Situl a fost redescoperit în 1867 de către un om de afaceri german Augusto Berns. Chiar dacă nu a fost primul, se consideră totuși că exploratorul american Hiram Bingham, în 1911, a fost cel care a adus Machu Picchu în atenția internațională. Îndrumat de un localnic, el a găsit orașul în căutările sale de a descoperi vechea capitală a statului Inca. În 1912 organizează o expediție în zonă și face escavări pentru a curața situl. Bingham era lector la Universitatea Yale, dar nu era arheolog de formare. El continuă ulterior căutările de-a lungul râului Urubamba și găsește vechea capitală a imperiului la Vitcos.
Multe din artefactele descoperite în urma excavărilor dintre 1912 -1914 și 1915 sunt duse la universitatea Yale. Localnicii l-au acuzat de malpraxis cultural pe Bingham și au cerut înapoierea tuturor obiectelor. Doar o parte dintre ele au fost înapoiate între anii 2010 și 2016 și acestea se află acum în Muzeul Machu Picchu – Casa Concha din Cusco.
Zonele principale de interes
Declarat sit UNESCO în 1983, Machu Picchu a fost votat în 2007 una dintre cele 7 minuni moderne ale lumii. Locul în sine are un sector urban și unul agricol. E împărțit între orașul de jos și cel de sus. Sunt în jur de 200 de clădiri, mare parte reconstruite și aranjate pe terase largi, paralele, în jurul unei piețe centrale orientate est-vest. Sectorul estic a fost rezidențial iar vestul a fost cel religios, folosit pentru ceremonii. Scările de piatră în ziduri asigură accesul către niveluri diferite. Zonele de interes principale sunt:
1. Templu Soarelui sau Torreon;
2. Intiwatana Stone- piatra rituală care e orientată pe direcția soarelui la solstițiu de iarnă. Etimologic Inti-soare, wata-lega, na-unealtă. Ar putea fi tradus – locul unde am legat soarele;
3. Inti Mach’ay – locul special pentru festivalul regelui Soare;
4. Royalty Area – zona de case, care oferă priveliști spectaculoase spre râu și spre vale;
5. Princess Zone – cameră cu formă trapezoidală;
6. Wise Persons – reședințe cu ziduri colorate, roșii;
7. Guard House – o clădire cu 3 pereți și o deschidere spre terasa Rocii Ceremoniale;
8. Mausoleum – folosit pentru sacrificii (inclusiv umane) și ritualuri;
9. Piață principală și marele templul;
10. Templul celor 3 ferestre;
11. Stairway of fountains – modul în care e adusă apa bună de băut prin canale dintr-un izvor către cele 16 fântâni.
Detalii logistice
Cea mai bună perioadă pentru a vizita orașul este la final de Aprilie și început de Mai sau între finalul lui Septembrie și începutul lui Noiembrie. Biletul de intrare costă 60 de dolari (75 dacă vreți să faceți și ascensiune pe Huayana Picchu). Accesul se face cu autobuzul de jos din localitatea Aqua Caliente și costă 34 dolari. Atenție: biletele se cumpără în avans, sunt nominale și au ore fixe de plecare, atât pentru autobuz cât și pentru intrarea în sit. Timpul de stat în interiorul orașului este și el limitat la 4 ore. O altă metodă de acces este să călătoriți pe jos, pe Inka Trail. Drumul durează 3-4 zile și poate fi făcut cu o rezervare prealabilă doar cu ghid însoțitor.
Accesul către Aqua Caleinte, localitatea de la bază se poate face doar cu trenul și costul este de 140 dolari. Biletele sunt nominale. Recomandarea este să veniți cu o zi înainte în Aqua Caliente și a doua zi să vizitați la prima oră Machu Picchu. Șansele sunt mai mari să aveți o vizibilitate bună. Datorită poziționării, frecvent e înnorat sau poate să plouă. Nu strică să aveți o pelerină de ploaie la voi.
Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram .
Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici.
No Comments Found