Clădirile reprezentative ale arhitecturii manueline, pe care am reușit să le vizitez în periplul meu prin Portugalia, au fost :
Mânăstirea Jeronimos
În 1496 regele Manuel I cere permisiunea Sfântului Scaun să construiască o mânăstire pe locul unei biserici (Sfânta Maria de Belem) și după aprobare începe în 1501 ridicarea Mânăstirii Jeronimos. Construcția se va termina după aproape 100 de ani, iar finanțarea, în prima fază, se face din taxele comerțului cu Africa și cu Orientul (echivalentul a 70 kg de aur anual). Regele selectează ordinul Sfântului Ieronim să ocupe această mânăstire, ordin care transmite ulterior și numele lăcășului. Arhitectul inițial a fost ales Diogo de Boitaca. Ulterior construcția și unele decorațiuni au fost făcute sub îndrumarea mai multor arhitecți portughezi și spanioli. În 1580 construcția este oprită o dată cu uniunea dintre Spania și Portugalia și în 1604 regele Filip al Spaniei transformă mănăstirea în monument funerar regal.
După 1640, atunci când se reinstaurează independența Portugaliei, mânăs-tirea își recâștigă importanța, fiind ales drept mormânt pentru o serie de regi : Manuel I și soția lui Maria de Aragon, Joao III și soția lui Ecaterina de Austria, Alfonso VI, John IV, Infanta Teodosia, Infanta Joana. După secularizarea din 1833 se pierd multe opere de artă și o restaurare importantă începe în anul 1860. În 1898, la 400 de ani de la ajungerea lui Vasco da Gama în India, se construiește în interiorul mânăstirii un mormânt pentru explorator. Ulterior este construit și unul pentru poetul Luis de Camoes. Poarta principală de intrare este opera lui Juan de Castilho. Este impresionantă la cei 32 de metri înălțime și 12 lățime. Henri Navigatorul apare aici pe un piedestal deasupra celor 2 uși. Scene din viața Sfântului Ieronim, stema regelui Manuel I și simboluri ale arhitecturii manueline se întâlnesc în decorațiunile porții.
Turnul Belem
Simbol al Epocii descoperirilor, Turnul Belem a fost declarat World Heritage Site în anul 1983. Fortificația a fost construită în secolul 16 pe locul de îmbarcare și debarcare al marilor exploratori portughezi. Construit la ordinul regelui Manuel I între 1516-1519 și sub îndrumarea arhitectului Francisco de Arruda, turnul a servit între anii 1580 și 1830 drept închi-soare. Nivelul superior este decorat cu scuturi rotunjite, ce au pe ele crucea ordinului lui Hristos. Simbolurile manueline își fac simțită prezența în toate decorațiunile bastionului. Turlele cilindrice din colțuri serveau drept turnuri de veghe.
Mânăstirea Batalha
Construcția catedralei în stil gotic și cu similarități multiple cu catedrala din York și cea din Canteburry are loc între 1386 și 1402. Inițial mânăstirea se numea Sfânta Maria a Victoriei. Motivul începerii a fost victoria Portugaliei asupra coroanei Castiliei din 1385 în bătălia de la Aljubarrota. În anul 1983 locul este declarat Monument UNESCO. Arhitecții care au avut diferite contribuții au fost Alfonso Domingues (architect în perioada 1386-1402), Huguet (1402-1438), Fernao de Evora (1448-1477), Mateus Fernandes (1480-1555).
Elementul reprezentativ al stilului manuelin este “capela imperfectă” sau “capela neterminată”. A fost construită între 1402 – 1438 sub îndrumarea lui Huguet și la ordinul lui Eduard al Portugaliei, ca al doilea mausoleum regal. El și soția sa Eleonora de Arajon își odihnesc trupurile aici. Accesul se face doar din exterior, iar rotonda octogonală cu cele 7 capele hexagonale care radiază din ea, nu este nici până astăzi acoperită. Lucrarea nu a fost terminată niciodată și din acest motiv a și primit acest nume. Peste designul inițial au apărut o serie de modificări, sub îndrumarea lui Mateus Fernandes și a lui Diogo de Boitaca. O serie de stâlpi și portaluri au primit până în 1509 decorațiuni complexe într-o dantelă cu motive manueline : armilare, sfere, îngeri, arcuri, franghi, tulpini de copac.
Palatul Național Sintra
Numit și “Palatul Orașului” a fost inițial reședință pentru Taifa – guver-natorul evreu islamic al regiunii. Palatul a fost transformat apoi de regele John I al Portugaliei în reședință de vară. Între 1497-1530 are loc o recondi-ționare masivă la ordinul lui Manuel I. El ordona reconstrucția aripii Ala manueline, construiește sala de arme și redecoreaza majoritatea camerelor cu faianță policromă din Sevilla (ajulehos). Swan Room (cu lebede pictate pe tavan), Magpie Room (păsări pictate), Arab Room, sala de arme și intra-rea principala sunt locurile din castel, care sunt acum pline de simboluri ale arhitecturii manueline.
Influențele stilului se fac resimțite și sunt transferate ulterior către stilul neo-manuelin, cele mai reprezentative ilustrări fiind: castelul Pena și Quinta de Regaleira din Sintra, Muzeul Maritim, Muzeul de Arheologie și Gara Rossio din Lisabona. Pe cele mai multe din cele de mai sus am reușit să le vizitez și eu.
Nu uitați că mă găsiți și pe Facebook sau Instagram .
Dacă vrei să vezi toate țările și locurile unde am reușit să ajung intră aici.
Prima parte din acest articol o găsești aici.
No Comments Found